El... e Tom.
Un motan cu o personalitate mai aparte. Foarte interesant, dar si comic in acelasi timp era faptul ca atunci cand era certat sau cand o vedea pe soacra mea, mieuna in asa fel incat auzeai nu "miau" ci mama sau ma'; se facea covrig si comenta..parca tot timpul el trebuia sa aiba ultimul cuvant. Nu prea lasa pe oricine sa-l atinga sau sa il ia in brate. Persoana cea mai preferata si la care mereu statea pe umarul ei ca un copil mic era soacra mea. Torcea, dar nu foarte tare si numai cand vroia el:) Nu ii placea sa imparta paturita lui sau locul pe care statea cu altcineva, pleca repede chiar daca dormea si se simtea bine. Il puteai auzi bine uneori noaptea cand mieuna"maaauuuooo" specific... si il recunosteai. Era tare dulce cand statea la caldurica sau cand papa iarba numai din mana soacrei.
...ii placea mult sa se joace cu elasticul de par sau sa stea pe frigider si sa iti aranjeze parul :))
...uneori puteai spune ca stie sa citeasca...
...parca cauta manualul cu instructiuni de utilizare a masinii de cusut..oare ce vroia sa coasa..?! ramane un mister...
...ii placea sa stea la geam si sa priveasca lumea sau sa se uite dupa pasari si ...incerca sa comunice in felul lui cu ele...
..dar ..:( intr-o zi Tomi al nostru s-a stins din viata :(. L-am plans pentru ca ne-a fost drag si a stiut ca a fost iubit asa cum era el, uneori mai rebel.
Nu o sa te uitam niciodata Tomi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu