la lumina lumanarii..

in loc de inceput- o poezie de-a lui Costache Ioanid: 

Pentru panza de iubire
e razboiul cel mai greu;
Diavolul tot rupe fire,
noi le innodam mereu.

Judeca,dar fara ura
si cu gandul de-a zidi.
Nu mustra fara masura,
ci cat poti si tu primi.

Cand cei rai te trag pe sfoera,
de obida sa nu strigi.
Ei te mint,tu strangi comoara.
Ei te-nsala,tu castigi.

Pentru orice pata,dut-e
la Izvorul Salvator!
Dar cu cat o speli mai iute,
cu-tat iese mai usor...

Da cu grija din tezaur
si ia seama la ce dai.
Cui vrea scump,da-i snopi de aur.
Cui vrea ieftin,da-i un pai.

Cum gandesti,asa cuvanta;
spune simplu ce-ai de spus.
caci si ciocarlia canta
numai cum i-e dat de sus.

Cand se leaga rodu-n floare,
slava ei se ofileste
Dragostea cea roditoare
ca si floarea se jertfeste.

Nu sfarseste viata-n groapa
nici pe cruce,nici pe ruguri.
Iarna,sub zapada alba
toate crengile au muguri.

Daca tu barfesti un frate
sau in cuget l-ai hulit,
sus in cer de-acestea toate
va afla si cel barfit.

Strabatand a lumii holda,
auzeam un glas ce striga:
"Indurarea se acorda,
dar iubirea se castiga."

Mii de scoici pescarii cara
ca sa afle-un margarit.
Dar o piatra si mai rara
e un credincios smerit.

Intre cei cu duh de piatra
tu sa nu te faci la fel.
Cand un caine rau te latra,
nu latra si tu la fel.

Orice om vazut de-aproape,
zi de zi mai mic iti pare.
Doar ISUS,pe-a lumii ape,
e mereu,mereu mai mare.

Plang doua femei ca-n ghiare.
Taina cine le-o cunoaste?
Una sufera si moare.
Alta sufera si naste.

Noi ne laudam cu Domnul,
cu tot harul Legii noi.
Insa Domnul oare poate
sa Se laude cu noi?

Tot visand la multe lucruri,
la palatul ce nu-l ai
nici de el tu nu te bucuri,
nici de casa-n care stai.

Daca noaptea te surprinde
printre gropi,pe drumuri grele,
bine e sa ai la tine
cel putin...lumanarele

si in loc de sfarsit...